Cei șapte baha’i arestați în 14 mai 2008 care au fost judecați începând din 12 ianuarie 2010 sunt, așezați din stângă Behrouz Tavakkoli și Saeid Rezaie, și stând în picioare Fariba Kamalabadi, Vahid Tizfahm, Jamaloddin Khanjani, Afif Naeimi și Mahvash Sabet. Toți sunt din Teheran. Această poză a fost făcută câteva luni înainte de arestul lor.
Ayatollahul Abdol-Hamid Masoumi-Tehrani desăvârșind o lucrare de caligrafie împodobită cu ilustraţii în culori vii. Cuvintele folosite în această lucrare sunt din scrierile lui Bahá’u’lláh.
7 aprilie 2014
NEW YORK — Printr-o mişcare simbolică şi fără precedent, Ayatollahul Abdol-Hamid Masoumi-Tehrani, un proeminent cleric musulman din Iran, a anunţat astăzi că a dăruit bahá’ílor lumii o lucrare de caligrafie împodobită cu ilustraţii în culori vii şi cuprinzând un paragraf din scrierile lui Bahá’u’lláh, Profetul-fondator al Credinţei Bahá’í.
Această mişcare vine pe valul recentelor declaraţii ale erudiţilor religioşi ai lumii musulmane, care au stabilit interpretări alternative ale învăţăturilor Islamului, în care toleranţa fiecărei religii este de fapt susţinută de Sfântul Coran.
„Aceasta este o dezvoltare binevenită şi plină de speranţă cu posibile implicaţii pentru coexistenţa popoarelor lumii“, a spus d-na Bani Dugal, Reprezentant Principal al Comunităţii Internaţionale Bahá’í la Naţiunile Unite.
Ayatollahul Tehrani declară pe website-ul lui (vezi declaraţia în lb. engleză) că el a pregătit caligrafierea versetului ca pe „o acţiune simbolică şi care să servească drept reamintire a importanţei preţuirii fiinţelor umane, a unei coexistenţe paşnice de cooperare şi sprijin reciproc, şi de evitare a urii, duşmăniei şi prejudecăţilor religioase oarbe“.
Ayatollahul Tehrani prezintă acest dar deosebit bahá’ílor lumii, în special bahá’ílor din Iran, care, spune el, „au suferit în multiple moduri ca rezultat al prejudecăţilor religioase oarbe“. El declară mai departe că acest act „este o expresie de simpatie şi grijă din partea mea şi în numele tuturor concetăţenilor mei cu mintea deschisă“.
În răspuns, d-na Dugal a declarat: „Comunitatea Internaţională Bahá’í este profund mişcată de acest act de o deosebită elevare şi de sentimentele de toleranţă religioasă şi respect pentru demnitatea umană care l-au determinat“.
„Această îndrăzneaţă acţiune efectuată de un cleric musulman în Iranul contemporan nu are precedent“, a spus d-na Dugal. „Mai este de asemenea remarcabilă în lumina permanentei şi sistematicei persecutări a comunităţii bahá’í de către guvernul islamic în această ţară“.
Complexa operă de artă a necesitat probabil câteva luni pentru a fi pregătită manual și atât de minuţios. Ea înfăţişează în centru un simbol cunoscut de bahá’í ca „Cel Mai Mare Nume“ – o reprezentare caligrafică a relaţiei conceptuale dintre Dumnezeu, profeţii Săi
şi lumea creaţiei. Cadoul măsoară aproximativ 60cm x 70cm şi este realizat în tehnica anluminurii într-un stil clasic. Alte opere de artă ale Ayatollahului Tehrani includ anluminura Coranului, a Torei, a Psalmilor, a Noului Testament şi a Cărţii lui Ezra.
Anluminura realizată de către el a Psalmilor este actualmente deţinută de Biblioteca Congresului Statelor Unite.
Extrasul pe care Ayatollahul Tehrani l-a ales pentru a-l cita în darul oferit este preluat din cartea Kitab-i-Aqdas a lui Bahá’u’lláh — „Cartea Cea Mai Sfântă“. Se citeşte „Însoţiţi-vă cu toate religiile cu prietenie şi bună înţelegere, pentru ca ei să poată inhala de la voi
dulcea mireasmă a lui Dumnezeu. Luaţi aminte ca nu cumva în mijlocul oamenilor flacăra ignoranţei prosteşti să vă copleşească. Toate lucrurile vin de la Dumnezeu şi la Dumnezeu se întorc. El este sursa tuturor lucrurilor şi în El se termină toate lucrurile“.
Cu ocazii anterioare, Ayatollahul Tehrani și-a exprimat cu mare curaj în public îngrijorarea despre permanenta şi grava persecuţie a minorităţilor religioase, inclusiv a bahá’ílor din Iran. De la Revoluţia Islamică din 1979, sute de bahá’í au fost ucişi şi mii au fost întemniţaţi. Actualmente sunt deţinuţi în închisori 115 bahá’í doar datorită convingerii lor religioase. Bahá’ílor din Iran le este refuzat accesul la educaţie universitară, sunt împiedicaţi să îşi câştige traiul zilnic, opriţi de la a-şi înmormânta morţii potrivit riturilor proprii de înmormântare şi supuşi demolărilor, profanărilor şi exproprierilor cimitirelor, totul datorită religiei lor.
Speranţa Ayatollahului Tehrani este ca acest dar „care va fi deţinut de Casa Universală a Dreptăţii [corpul conducător internaţional al Credinţei Bahá’í] va servi drept reamintire a bogatei şi străvechii tradiţii iraniene de prietenie şi a culturii ei de coexistenţă“.
Partea centrală a operei caligrafice a Ayatollahului Abdol-Hamid Masoumi-Tehrani, arătând un simbol cunoscut de bahá’í ca „Cel Mai Mare Nume“.
28 martie 2014
GENEVA — Consiliul ONU pentru Drepturile Omului a votat, cu o majoritate copleşitoare, pentru extinderea mandatului investigatorului său special, ceea ce arată că toată comunitatea internaţională este mulţumită cu munca excelentă a d-lui Ahmed Shaheed şi aşteaptă de la Iran să-și respecte promisiunile de a îmbunătăţi situaţia drepturilor omului, declară Comunitatea Internaţională Bahá’í.
„Votul de astăzi pentru extinderea mandatului lui Ahmed Shaheed este un puternic semnal că lumea aşteaptă acţiune – nu doar vorbe – de la preşedintele Rouhani şi de la guvernul său în ce priveşte drepturile omului“, spune Diane Ala’i, reprezentantul Comunităţii Internaţionale Bahá’í la sediul Naţiunilor Unite de la Geneva.
Votul, 21 la 9 și cu 16 abţineri, a venit după noi rapoarte, ale Dr-ului Shaheed, Raportorul Special al ONU, asupra situaţiei drepturilor omului din Iran, şi al Secretarului General al ONU, Ban Ki-moon. Ambele au afirmat că Iranul a eşuat în general în decursul anului trecut în rezolvarea persistentelor probleme ale drepturilor omului.
Deşi Dr. Shaheed şi d-l Ban au luat notă de micile îmbunătăţiri, în mare parte ei au spus că Iranul continuă să comită numeroase şi grave violări ale drepturilor omului. Acestea includ înalte rate ale execuţiilor în cazurile judecate neadecvat, oprimarea neîncetată a femeilor, utilizarea torturii, şi întemniţarea nedreaptă a jurnaliştilor, apărătorilor drepturilor omului şi a membrilor minorităţilor, inclusiv membri ai Credinţei Bahá’í.
„Sute de persoane au fost raportate ca rămânând în vreo formă de restricţie de la exercitarea drepturilor fundamentale, inclusiv circa 39 de jurnalişti şi bloggeri, 92 de apărători ai drepturilor omului, 136 de bahá’í, 90 de musulmani suniţi, 50 de creştini şi 19 dervişi musulmani“, a spus Dr. Shaheed săptămâna trecută, pe durata prezentării raportului său către Consiliu.
D-ra Ala’i a spus că drumul aflat în faţa Iranului este destul de clar ca direcţie.
„Iranul poate începe prin eliberarea, printre alţii, a celor 136 de bahá’í care sunt în închisori doar datorită convingerilor religioase“, a spus d-ra Ala’i. „Guvernul mai poate permite cu uşurinţă tinerilor bahá’í să aibă acces la studii universitare. Iar practica raidurilor asupra caselor bahá’í şi a arestărilor arbitrare a ocupanţilor poate fi oprită dintr-un condei de la Teheran“.
„Dat fiind faptul că bahá’íi sunt adepţi ai non-violenţei şi ai supunerii faţă de autorităţile legale, aceste măsuri nu ar prezenta nici o ameninţare pentru guvern şi ar putea fi instituite cu rapiditate“, a spus d-ra Ala’i.
„Iranul mai trebuie să ia măsuri în ce priveşte motivele de îngrijorare ale comunităţii internaţionale, permiţând Dr-ului Shaheed să viziteze ţara“, a spus d-ra Ala’i. „Faptul că Dr-ul Shaheed nu a fost invitat să viziteze Iranul este doar încă o dovadă a ignorării din partea guvernului iranian a mecanismelor drepturilor omului“.
18 martie 2014
Ahmed Shaheed, Raportor Special al ONU pentru drepturile omului în Iran. Foto ONU/Jean-Marc Ferré.
GENEVA — Ca perspectivă generală, în Iran drepturile omului nu s-au îmbunătăţit substanţial de la alegerea preşedintelui Hassan Rouhani de anul trecut, în ciuda promisiunilor sale de a acorda cetăţenilor mai multe drepturi şi de a înceta practicile discriminatorii, după cum afirmă Ahmed Shaheed, Raportorul Special al ONU pentru drepturile omului în Iran.
Într-o prezentare făcută ieri la Consiliul pentru Drepturile Omului, Dr. Shaheed a spus că deşi Iranul a făcut câţiva paşi pozitivi către întărirea drepturilor omului, guvernul continuă să violeze standardele legislative internaţionale, să oprime femeile şi să persecute minorităţile etnice şi religioase, inclusiv membrii Credinţei Bahá’í.
“Sute de indivizi, conform relatărilor, rămân sub o formă de reţinere de la exercitarea drepturilor lor fundamentale, inclusiv circa 39 de jurnalişti şi bloggeri, 92 de apărători ai drepturilor omului, 136 de bahá’í, 90 de musulmani suniţi, 50 de creştini şi 19 dervişi musulmani„, a spus Dr. Shaheed.
Sesiunea a marcat prezentarea oficială a raportului său anual către Consiliu. În acest raport, care a fost publicat săptămâna trecută, şi înainte de Consiliul de ieri, Dr. Shaheed a observat că, deşi carta drepturilor cetăţeneşti propusă de Iran este “un pas în direcţia cea bună„, cu toate acestea “nu reuşeşte să întărească protecţiile pentru ca şi femeile şi membrii comunităţilor minoritare etnice şi religioase să se bucure în mod egal de drepturile omului„.
“De asemenea, eşuează în a se referi la utilizarea pedepselor crude, inumane sau degradante, inclusiv biciuirea, spânzurarea, lapidarea (uciderea prin aruncarea de pietre) şi amputarea„.
“Carta nu interzice execuţia minorilor şi de asemenea eşuează în a se adresa la îngrijorările despre utilizarea pedepsei capitale, în special pentru încălcări ce nu satisfac standardele referitoare la cele mai grave crime conform legii internaţionale„ Dr. Shaheed a spus.
Săptămâna trecută, și Secretarul General al ONU, d-l Ban Ki-moon, a publicat raportul său anual referitor la Iran către Consiliul pentru Drepturile Omului. El a spus că nu a găsit nici o îmbunătăţire pentru situația bahá’ílor şi nici a altor minorităţi religioase, şi doar puţine îmbunătăţiri ale situaţiei generale a drepturilor omului din Iran.
“Nu au existat nici un fel de îmbunătăţiri în situaţia minorităţilor religioase şi etnice, care continuă să sufere restricţii severe în ce priveşte posibilitatea de a se bucura de drepturile lor civile, politice, economice, sociale şi culturale„, a spus d-l Ban. “Minorităţile religioase, precum bahá’íi şi creştinii, se confruntă cu violări înrădăcinate în lege şi practici„.
Ieri, pe durata prezentării Dr-ului Shaheed, prezentare cunoscută ca un dialog interactiv, delegaţii diferitelor ţări şi organizaţii non-guvernamentale au primit permisiunea de a răspunde şi a pune întrebări.
Cel puţin nouă ţări şi-au exprimat în mod specific îngrijorarea în legătură cu persecuţia neîncetată a bahá’ílor din Iran. Acestea au inclus Australia, Belgia, Botswana, Franţa, Germania, Irlanda, Elveţia, Regatul Unit al Marii Britanii şi Statele Unite. În declaraţia ei Uniunea Europeană îi menţionează şi pe bahá’í.
Delegaţia Irlandei a spus: “Situaţia membrilor minorităţilor religioase continuă să fie motiv de îngrijorare. Observăm îndeosebi informaţiile conţinute în raportul Raportorului Special despre situaţia bahá’ílor, cum ar fi faptul că ei sunt inculpaţi în mod regulat pentru participarea la treburile comunităţii, inclusiv prin facilitarea serviciilor educaţionale şi angajarea în mod public în practice religioase, precum participarea la întruniri devoţionale, dar că ei sunt în mod tipic acuzaţi de crime politice sau de securitate naţională, precum spionajul sau «propagandă împotriva sistemului de guvernare»„.
Delegaţia Botswanei a spus: “Mai solicităm Iranului să elimine discriminarea împotriva minorităţilor religioase, inclusiv bahá’íi„.
Delegaţia Elveţiei a întrebat de ce bahá’íi “sunt supuşi unei opresiuni tot mai crescânde, în ciuda faptului că ei sunt foarte discreţi în Iran„ şi nu sunt “critici la adresa guvernului„.
Diane Ala’i, reprezentanta Comunităţii Internaţionale Bahá’í la sediul Naţiunilor Unite de la Geneva, a participat şi ea la sesiune, aşa cum au făcut şi alţi reprezentanţi de ONG-uri.
“Până în acest moment nu a existat nici o îmbunătăţire a situaţiei bahá’ílor iranieni„, a spus d-ra Ala’i, adresându-se Dr-ului Shaheed. “După cum aţi indicat chiar dumneavoastră, 136 de bahá’í sunt în închisoare doar pe temeiuri religioase, nici măcar un tânăr bahá’í nu a putut să îşi termine studiile în vreo universitate iraniană şi majorităţii tineretului îi este refuzat în primul rând accesul la educaţie superioară, magazinele continuă să fie sub sigiliu, munca în sectorul public le este interzisă, cimitirele lor sunt profanate şi creşte alarmant incitarea la ură în mass-media sponsorizată de stat„.
Porțiuni ale cimitirului bahá’í din Sanandaj, Iran, distruse.
16 decembrie 2013
GENEVA — Printre multele acte de persecuţie la care sunt supuşi bahá’íi din Iran, unul dintre cele mai crude este profanarea cimitirelor. De curând, atacatorii au distrus părţi ale cimitirului bahá’í din Sanandaj, Iran. Atacul a avut loc după eforturile recente ale oficialităţilor locale de a ajunge proprietari ai terenului, teren care a fost alocat bahá’ílor în urmă cu 20 de ani.
De altfel, în ultimii ani autorităţile locale, au mai încercat să radă din temelii acest cimitir, tot cu intenția de intra în posesia terenului. Rapoartele din Iran spun că morga, unde erau spălate corpurile, împreună cu încăperea pentru rugăciuni, un rezervor de apă şi zidurile cimitirului au fost distruse cândva în dimineaţa zilei de 12 decembrie 2013.
“Nu avem încă toate detaliile despre acest atac, dar se pare că a fost rezultatul unui efort guvernamental de a confisca terenul cimitirului şi a distruge clădirile şi mormintele acestuia”, a spus Diane Ala’i, reprezentantul Comunităţii Internaţionale Bahá’í la sediul Naţiunilor Unite de la Geneva.
“Bahá’íi deţin actul legal pentru teren, și chiar au câştigat sprijinul multora dintre vecinii lor musulmani pentru eforturile lor de a înfrumuseţa proprietatea și împrejurimile acesteia. La un moment dat ei au plantat acolo mai mult de 250 de copaci.
Dar elemente ale guvernului au căutat recent să pretindă drepturile de proprietate asupra terenului, chiar solicitând un ordin judecătoresc pentru a înlătura complet, prin demolare, clădirile şi mormintele. Bahá’íi din Sanandaj au luptat din răsputeri prin tribunale, dar protestele lor menite să-și protejeze drepturile au eşuat, a spus ea.
D-ra Ala’i a spus că nu există nici o îndoială că incidentul a fost incitat din ură religioasă.
“Din 2005, au existat cel puţin 42 de astfel de atacuri similare asupra cimitirelor bahá’í de peste tot din ţară, şi îndelungata bătălie din Sanandaj asupra acestei proprietăţi a fost mânjită de tonuri anti-bahá’í.
Noul preşedinte al Iranului, Hassan Rouhani, a promis că susţină drepturile civile ale tuturor cetăţenilor iranieni – şi astfel am sperat că el va solicita o nouă şi imediată investigaţie oficială despre aceasta, şi că o să treacă la acţiune pentru a restaura drepturile Comunităţii Bahá’í din Sanandaj”, a spus d-ra Ala’i.
Sanandaj este un oraş de mărime medie, cu circa 300 000 de locuitori, din vestul Iranului. Comunitatea Bahá’í de aici s-a confruntat cu un număr de atacuri în ultimii ani. În decembrie 2011, agenţi guvernamentali au efectuat raiduri asupra a 12 cămine bahá’í din Sanandaj, confiscând cărţi bahá’í, calculatoare, telefoane mobile şi chiar jurnalele copiilor.
În 2007 cimitirul a fost vandalizat şi pe ziduri au fost scrise mesaje de ură precum “Moarte bahá’ílor” şi “Bahá’íi sunt necuraţi”.
Totuşi este adevărat şi că bahá’íi au dobândit sprijin considerabil de la mulţi membrii ai comunităţii locale pentru eforturile lor de a înfrumuseţa cimitirul.
La un moment dat, Oficiul pentru Resurse Naturale a sugerat ca bahá’íi să ia în considerare plantarea de arbori pe terenul public alăturat cimitirului, prin aceasta extinzând zona verde. Ca rezultat, localnicii suniți, majoritari ai Sanandajului au ajuns să respecte locul ca un simbol al prezenţei paşnice a Comunității Bahá’í în oraşul lor.
Numai după acest proces de înfrumuseţare autorităţile locale au început să îşi reafirme pretenţiile asupra terenului.
19 noiembrie 2013
NAŢIUNILE UNITE — Votul de astăzi, exprimând îngrijorarea în legătură cu violarea continuă a drepturilor omului comisă de Iran, a demonstrat că doar simplele promisiuni de îmbunătăţire a situației nu vor influenţa comunitatea internaţională, a declarat Comunitatea Internaţională Bahá’í.
„Prin rezoluţia ei de astăzi, Adunarea Generală a ONU spune clar că aşteaptă fapte nu doar vorbe de la Iran în legătură cu respectarea drepturilor omului“, a spus Bani Dugal, principalul reprezentant al Comunităţii Internaţionale Bahá’í la Naţiunile Unite.
„Pe durata campaniei sale electorale, preşedintele iranian Hassan Rouhani a promis ‘o cartă a drepturilor civile’ care să ofere egalitate pentru toţi cetăţenii, fără discriminare de rasă, sex sau religie“, a observat d-na Dugal. „Este acum timpul ca preşedintele Rouhani să treacă la acţiune bazată pe această promisiune“.
„Forţa şi profunzimea rezoluţiei indică tot mai mult cât de puţine lucruri s-au schimbat în Iran în lunile recente“, a spus d-na Dugal. „D-l Rouhani a mai promis o cuprinzătoare eliberare a deţinuţilor pe motive de conştiinţă, dar până acum doar câţiva deţinuţi au fost eliberaţi. Şi nici unul dintre aceştia nu a fost bahá’í.“
Cu o marjă de 83 la 36, cu 62 de abţineri, Cel De-al Treilea Comitet al Adunării a aprobat o rezoluţie formulată în forţă, care spune că Iranul „continuă să însumeze un larg spectru de violări sistematice a drepturilor omului“.
Printre alte lucruri, rezoluţia exprimă o „profundă îngrijorare“ pentru utilizarea continuă de către Iran a torturii, a unei înalte rate de execuţii, a lipsei de procese corecte, și a permanentei discriminări împotriva femeilor şi minorităţilor, inclusiv a minorităţilor religioase, precum membrii Credinţei Bahá’í, printre alte grupuri.
Deşi rezoluţia a salutat recentele promisiuni făcute de preşedintele Rouhani de a îmbunătăţi respectarea drepturilor omului, „în special prin eliminarea discriminării împotriva femeilor şi a membrilor minorităţilor etnice şi prin promovarea libertăţii de expresie şi opinie“, documentul de şase pagini listează cu toate acestea multiple şi continue violări ale legii internaţionale privitoare la drepturile omului. Documentul mai include şi recomandări pentru acţiuni de corectare a stării de fapt.
De exemplu, rezoluţia a dedicat câteva paragrafe persecutării permanente a bahá’ílor iranieni, exprimând îngrijorarea în legătură cu „atacuri şi omoruri vizând ţinte clare“, „arestări şi detenţii arbitrare“ şi „restricţionări ale accesului la educaţie superioară pe baza religiei“.
Şi a cerut Iranului să „dezrobească comunitatea bahá’í, să-i elibereze pe cei şapte lideri bahá’í deţinuţi din 2008 şi să acorde tuturor bahá’ílor, inclusiv celor închişi datorită convingerilor lor, un tratament procesual corect şi drepturile care le sunt garantate în mod constituţional“.
„Rezoluţia de astăzi este de fapt o schiţă după care Iranul trebuie să îşi onoreze promisiunile conform înţelegerilor internaţionale privitoare la drepturile omului, înţelegeri la care este şi el parte“, a spus d-na Dugal.
Ea a menţionat că mai mult de 100 de bahá’í sunt actualmente în închisoare, deţinuţi doar pentru convingerile lor religioase.
„Rezoluţia cere Iranului, printre altele, ‘eliberarea imediată şi necondiţionată a tuturor celor care au fost arestaţi şi deţinuţi arbitrar pentru exercitarea drepturilor la libertate de religie sau conştiinţă’. Bahá’íi cu siguranţă se încadrează în această categorie“, a observat d-na Dugal.
D-na Dugal a mai spus că opresiunea educaţională şi economică continuă împotriva bahá’ílor iranieni. „Puţin mai devreme, luna aceasta, de exemplu, serviciul de ştiri Reuters a furnizat un lung raport de investigaţii care, printre altele, a arătat cum guvernul a confiscat, de-a lungul anilor, multe proprietăţi aparținând bahá’ílor – şi obținând adesea profituri de pe urma acestor proprietăţi pentru a finanţa politicile care, în mod fundamental, contribuie la persecutarea bahá’ílor“.
Rezoluţia a fost înaintată de Canada şi co-sponsorizată de alte 46 de ţări. Această rezoluţie mai cere Iranului şi să coopereze mai bine cu observatorii ONU pentru drepturile omului, prin a le permite să facă vizite în Iran, şi cere Secretarului General al ONU să raporteze anul următor despre progresul Iranului în îndeplinirea obligaţiilor lui privitoare la drepturile omului.
11 noiembrie 2013
GENEVA — În urma raidurilor efectuate luna trecută asupra a 14 case bahá’íi din oraşul iranian Abadeh, agenţii guvernamentali au chemat locuitorii acestor case la interogatoriu şi i-au amenințat că dacă nu părăsesc oraşul se vor confrunta cu atacuri mortale din partea locuitorilor.
„Ţinta clară a raidurilor şi interogatoriilor a fost să se creeze o atmosferă de intimidare şi teamă, astfel încât bahá’íi din Abadeh să fie încurajaţi să părăsească oraşul”, a spus Diane Ala’i, reprezentant al Comunităţii Internaţionale Bahá’í la Naţiunile Unite.
Potrivit d-rei Ala’i, agenţii de la biroul din Şiraz al Ministerului de Informaţii, împreună cu agenţi din Abadeh, au lansat raidurile în data de 13 octombrie 2013, la ora 8.00. Căminele
Agenţii guvernului din Iran au confiscat cărţi bahá’í şi CD-uri, calculatoare şi alte obiecte, inclusiv fotografii intr-un raid asupra 14 case bahá’í la Abadeh, Iran, în data de 13 octombrie 2013. Aici se văd ramele din care au fost rupte fotografii confiscate.
au fost percheziţionate, şi au fost confiscate cărţi bahá’í şi CD-uri, calculatoare şi alte obiecte, inclusiv fotografii.
Pe durata interogatoriilor, câtorva bahá’í li s-a spus că locuitorilor „nu le place de voi” şi că „atunci când veţi fi în stradă, s-ar putea să vă atace pe voi şi copii voştri cu cuţitele”.
D-ra Ala’i a spus că nu numai că nu există vreo dovadă că oamenii din Abadeh ar fi împotriva bahá’ílor, ci că experienţa bahá’ílor afirmă că exact opusul este adevărat.
„Adevărata poveste este că guvernul este vinovatul din spatele unor asemenea ameninţări şi atacuri”, a spus d-ra Ala’i. „Oamenii din Abadeh nu au nimic împotriva bahá’ílor, şi multora le place să se asocieze cu ei în mod liber”.
„Începând din 2005 în cel puţin 52 de cazuri în toată ţara, bahá’íi iranieni au fost agresaţi fizic – iar aceste fapte au intervenit aproape întotdeauna după instigările agenţilor de poliţie în civil, ale clerului, sau ale mass-mediei controlate de guvern, care a dus o campanie de incitare la ură împotriva bahá’ílor”, a spus d-ra Ala’i.
În raidurile recente din Abadeh, a spus ea, cel puţin un locuitor din fiecare casă a fost chemat la biroul local al Ministerului de Informaţii pentru interogare. Printre cei chemaţi au fost câţiva tineri, inclusiv doi care se aflau în vizită la rude.
Agenţii i-au îndemnat pe bahá’í să părăsească oraşul. „Dacă o să fiţi atacaţi de oameni pe stradă, nu vă putem garanta siguranţa”, i s-a spus unui bahá’í.
„Un motiv special de îngrijorare îl constituie faptul că cei care au fost chemaţi la interogatoriu au fost tineri, care au fost chestionaţi despre activităţile lor, a spus d-ra Ala’i. „Altora li s-a cerut să semneze ‘contracte’, pentru a promite că nu vor mai comunica cu alţi bahá’í sau nu vor mai ţine întâlniri în afară de cea obişnuită, lunară, pentru rugăciuni.”
Sigiliu pus pe ușa unui atelier în Abadeh cu o înştiinţare oficială care declara: „Acest magazin a fost închis prin mandatul procurorului general şi revoluţionar al oraşului”.
Agenţii au mai închis şi un magazin care era în proprietatea unui bahá’í, sigilându-i uşile cu o înştiinţare oficială care declara: „Acest magazin a fost închis prin mandatul procurorului general şi revoluţionar al oraşului”.
„În mod regretabil”, a spus d-ra Ala’i, „situaţia din Abadeh marchează încă un incident arătând că, în ciuda promisiunilor noului preşedinte, Hassan Rouhani, situaţia nu s-a îmbunătăţit pentru bahá’í. Dacă s-a schimbat ceva, a fost o înrăutăţire”.
D-ra Ala’i a observat de exemplu că guvernul nu a întreprins nici o acţiune pentru a-i aduce în justiţie pe ucigaşii d-lui Attaolah Rezvani, un bahá’í a cărui asasinare din august, a fost motivată religios. Şi, a spus, ea, nici nu a fost eliberat niciunul dintre cei peste 100 de deţinuţi bahá’í, în ciuda absolutei lor nevinovăţii.
Abadeh este un mic orăşel de circa 60 000 de locuitori, aflat între Şiraz şi Isfahan, în centrul Iranului. Are o considerabilă populaţie bahá’í, şi a fost locaţia mai multor manifestări anti-bahá’í în ultimii ani.
În trecut, de exemplu, un număr de bahá’í au găsit grafitti-uri anti-bahá’í scrise pe zidurile şi uşile caselor şi magazinelor lor. Printre alte lucruri, un grafitti afirma: „Moarte bahá’ílor – spioni ai Americii şi Israelului” şi „bahá’íi sunt impuri”.
Ahmed Shaheed, Raportorul Special ONU pentru drepturile omului în Iran
NAŢIUNILE UNITE
23 octombrie 2013
În ciuda recentelor semnale din Iran, precum că intenţionează să îmbunătăţească drepturilor omului, au existat prea puţine dovezi ale schimbării, potrivit unui raport emis ieri de către expertul ONU pentru drepturile omului din această ţară.
“Situaţia drepturilor omului din Republica Islamică Iran continuă să ofere motive serioase de îngrijorare, fără nici un semn de îmbunătăţire” a spus Ahmed Shaheed, Raportorul Special ONU pentru drepturile omului în Iran.
Printre alte lucruri, Dr. Shaheed şi-a exprimat preocuparea în legătură cu înaltul nivel al numărului de execuţii, continuă discriminare împotriva femeilor şi minorităţilor etnice, condiţiile grele din închisori, şi limitele impuse libertăţii de exprimare şi asociere.
El a mai spus că minorităţile religioase din Iran, incluzând bahá’íi, creştinii, musulmanii suniţi, şi alţii, „sunt tot mai mult supuşi unor variate forme de discriminare, inclusiv în ce priveşte dreptul la muncă şi educaţie, şi adesea se confruntă cu detenţie arbitrară, tortură şi rele tratamente”.
Raportul lui, care va fi prezentat formal astăzi în Adunarea Generală a Naţiunilor Unite, a dedicat câteva paragrafe persecuţiei cu care se confruntă Comunitatea Bahá’í din Iran.
„Raportorul Special continuă să observe ceea ce pare a fi un model de escaladare a violărilor sistematice ale drepturilor omului, vizând membri ai Comunităţii Bahá’í, care se confruntă cu detenţii arbitrare, tortură şi rele tratamente, acuzaţii privitoare la încălcarea securităţii naţionale pentru implicare activă în treburi religioase, restricţii asupra practicii religioase, refuzul accesului la educaţie superioară, obstacole la angajarea în sistemul de stat şi abuzuri în şcoli”, a scris el.
Bani Dugal, principalul reprezentant al Comunităţii Internaţionale Bahá’í la Naţiunile Unite, a salutat raportul, spunând că a oferit o clară imagine a ceea ce se petrece în Iran – şi continuă să se petreacă, chiar de la alegerea preşedintelui Hassan Rouhani, care a făcut promisiuni publice de îmbunătăţire a situaţiei.
„Recente rapoarte din Iran dau detalii tulburătoare indicând că nu a fost nici un fel de îmbunătăţire”, a spus d-na Dugal. „Într-adevăr, rapoartele venite la oficiul nostru indică de fapt o înrăutăţire a situaţiei cu care se confruntă bahá’íi în Iran. Şi observăm că deşi s-a făcut vâlvă în mass-media despre recentele eliberări ale câtorva deţinuţi pe motive de conştiinţă, nici un membru al Credinţei Bahá’í nu a fost încă inclus printre aceştia.”
D-na Dugal a declarat: „Ceea ce vedem este continuarea tacticilor uzuale, încercând să amăgească comunitatea internaţională şi să liniştească familia naţiunilor, chiar pe măsură ce represiunea continuă acasă în deplină forţă. Comunitatea Bahá’í din Iran, precum multe alte minorităţi din această ţară, rămîne lipsită de cele mai fundamentale drepturi, inclusiv în cele din urmă de dreptul de a exista ca o comunitate viabilă. Guvernul Iranului trebuie făcut răspunzător pentru această ipocrizie şi pentru duble standarde”.
Ea a continuat: „În replica oficială a Iranului la raportul d-lui Dr. Shaheed, guvernul pretinde că ‘drepturile de cetăţenie ale celor de alte religii, inclusiv bahá’íi, sunt pe deplin respectate’ ”.
Acestea, şi nenumărate alte acţiuni, toate fiind dovezi ale evidentei discriminări religioase, stabilesc fără umbră de îndoială prezenţa unei campanii organizate de stat, insidioase, cu sânge rece, vizând eradicarea unei comunităţi religioase în ţara ei natală”.
“Cât de mult timp”, a întrebat d-na Dugal “va continua guvernul iranian să persiste în duplicitatea lui?”
New York
29 August 2013
Asasinarea unui binecunoscut bahá’í din oraşul Bandar Abbas, sudul Iranului, care a avut loc sâmbătă 31 august, ar trebui tratată ca o crimă din ură şi ar trebui imediat investigată, a afirmat astăzi Comunitatea Internaţional Bahá’í.
“Există prea puţine îndoieli că asasinarea d-lui Ataollah Rezvani a fost motivată de prejudecăţi religioase”, a spus Bani Dugal, principalul reprezentant al Comunităţii Internaţionale Bahá’í la Naţiunile Unite. „De aceea, este esenţial ca guvernul, la cel mai înalt nivel al său, să investigheze această crimă fără întârziere sub obligaţiile lui internaţionale”.
„În ultimii ani, clericii şi autorităţile din Iran au căutat să creeze o atmosferă de ură împotriva bahá’ílor, utilizând amvonul şi mass-media sponsorizată de stat.
Guvernul nou instituit al preşedintelui Hassan Rouhani are o alegere clară. Poate continua, cum au făcut predecesorii lui, permiţând unor astfel de incidente să aibă loc fără teamă de pedeapsă, indicând lumii că nimic nu s-a schimbat, sau poate arăta lumii că este angajat în susţinerea dreptăţii şi drepturilor omului pentru toţi iranienii”.
Rapoarte din Iran indică faptul că d-l Rezvani a fost împuşcat în ceafă de atacatori ce aparent l-au forţat să meargă cu maşina într-o locaţie izolată din apropierea gării periferice din Bandar Abbas. Corpul său a fost descoperit duminică, după ce el nu s-a mai întors acasă.
Asasinarea sa vine după o serie de incidente ce au fost proiectate să-l forţeze pe el si familia lui să părăsească oraşul. Recent, el a suferit presiuni din partea agenţilor Ministerului de Informaţii (Ministry of Intelligence), care au instigat demiterea lui dintr-o slujbă ce avea de-a face cu purificarea apei. Mai recent, a început să primească telefoane ameninţătoare de la persoane necunoscute. Acest lucru a intervenit pe fondul unor atacuri verbale violente împotriva bahá’ílor susținute de la amvon, atacuri ale clericilor locali, ce s-au derulat în decursul anilor trecuţi,
Din 2005 în Iran au fost ucişi sau au murit în condiţii suspecte nouă bahá’í şi alţi 52 au fost atacaţi fizic, atât de agenţi guvernamentali, cât şi de atacatori neindentificaţi – nici unul dintre aceste incidente nefiind urmărite în justiţie.
“D-l Rezvani a fost binecunoscut şi respectat de către oamenii din Bandar Abbas, ca un om cinstit şi săritor la nevoie”, a spus d-na Dugal, observând că a lăsat în urma sa o văduvă cu doi copii.
“Totuşi forţe sinistre au căutat să-l izgonească din oraşul pe care el a încercat doar să îl servească, ducând în cele din urmă la moartea sa timpurie”, a spus ea.
Persecuția bahá’ílor din Iran 